Stii senzatia aia de nervozitate combinata cu fericire? Momentele alea in care esti nelinistit dar si entuziasmat? E ciudat ca pot simti doua senzatii complet opuse, simultan. Ma sperie putin dar sunt constienta ca sunt norocoasa ca pot trai asa ceva.
Imi este dor. Dor sa vad, sa mangai si sa imbratisez. Dar stiu ca dorul se va potoli in curand. Stiu ca imi voi gasi linistea si ca imi voi gasi din nou locul…langa el. Si ca de obicei, vor iesi scantei. Voi avea din nou sentimentul de “acasa” desi nu eu sunt cea plecata astazi, desi nu sunt eu cea care se va intoarce.
Parca te-as vrea inapoi...dar nu inteleg. Nu TE inteleg. Si poate nu te voi intelege vreodata. Insa orice ar fi, orice va veni, orice voi face, voi tine capul sus si voi zambi. Pentru ca asa sunt eu, si nimeni nu ma va putea schimba.




O alta saptamana de scoala....obositoare si plitisitoare.... de aia am chiulit 15 ore din 30. Profa de bio mi-a pus un 4. Deci are ceva cu mine. Clar.In rest, nimic special. Nu s-a schimbat nimic. Inca. Sper sa se schimbe. Curand !